duminică, 11 septembrie 2016

Petrarca CCCLXV

Imi plang statornic vremile trecute
si irosite-n patimi efemere,
fara ca-n zbor, uitindu-mi de durere,
sa-mi dau masura-aripii desfacute


Tu, ce-mi cunosti pacatele gemute,
stapan etern al vesnicelor stele,
da sufletului ratacit putere
si miruieste-L, Doamne, cu virtute

De m-am zbatut in lupta si furtuna,
adu-ma-n port si viata destramata
c-o moarte mai glorioasa mi-o razbuna.

Vegheaza-mi seara ce se scurge-nceata
si-ntinde-i mana cand va fi s-apuna,
caci doar la Tine mi-e nadejdea toata








*sa dovedesc ce pot realiza gratie insusirilor innascute-aripilor- cu care eram inzestrat